Intr-o toamnă răcoroasă
S-a intors un om acasă
Să vadă satul din care
fugit în lumea mare
S-a dus cu inima frântă
Şi-a lasat mândra iubită
Cu lacrimia părăsit-o
Căci părinții n-au dorit-o
Dar la nucul cel din vale, 
Un băiat venea în cale
Şi când s-a uitat la dânsul
L-a umplut în dată plânsul
Avea ochii maicii sale 
Dar din cap până-n picioare
Semăna cu acela care
S-a întors din lumea mare

Al cui eşti băiete, spune
Şi aude al său nume
Poată numele lui tata
Chiar dacă îl creşte altul
cade în genunchi şi plînge
Eu sunt tatăl tău de sînge. 
Te rog fiule mă iartă, 
C-am ales aşa o soartă
să-ţi dau averea toată
Şi răspunse atunci băiatul
Omule tu nu-ţi dai seama 
Că eu am tată şi mamă
Omul-n-lumea lui departe  
De copii nu are parte
Ce folos din bani şi casă
Dacă n-are cui să lase
De-am şti viaţa [bad word] ne-întoarce, 
Poate multe nu le-am face
Ca şi vorba cea străbună
Semeni vînt culegi furtună
Omul-n-lumea lui departe 
De copii nu are parte
Ce folos din bani şi casă, 
Dacă n-are cuï să lase!