Of, of, foaie verde meri creţeşti
Nu ţi-e ciudă că trăieşti
Ţi-e necaz că-nbătrâneşti
Şi nu mai poţi să iubeşti, măi
Of dor, of mor,
Nu mă lăsa puişor, măi.
Of, surată, of, cumnată,
Ce să mai mă fac nepoată?
Of, of, ai iubit cât ai iubit
Şi nimic n-ai folosit
Mai rău ai îmbătrânit
Din pricină de iubit, măi.
Of dor, of mor,
Nu mă lăsa puişor, măi.
Of, surată, of, cumnată,
Ce să mai mă fac nepoată?
Of, of, gândurile rău te poartă
La ani tineri de-altădată
Când erai chipeş fecior
Răsfăţatul fetelor, măi
Dragostea nevestelor, măi
Of dor, of mor
Nu mă lăsa puişor, măi
Şi-acuma iubiţi cu dor, măi.