Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin pe cale,
Şi cobor la vale
Au trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Şi trei zile-n rând
Tot cobor zbierând
După [bad word]  deasă
Apă răcoroasă.
Baciul ungurean şi cu cel vrăncean
Mării se vorbiră şi se sfătuiră
La apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovean, 
Că-i mai ortoman
Şi-are oi mai multe
Mândre şi cornute.
O mioară laie, laie bucălaie
Cu lâna plăviţă
Zbiară din guriţă:
Tu eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară.
Mioriţa-mi sta
Din gură-i spunea:
A, stăpâne, stăpâne, încă nu ştii bine
Că-n apus de soare
Vor să te omoare
Baciul ungurean şi cu cel vrăncean!
Moldoveanul spune că piere din lume
Şi visează noaptea că-l cuprinde moartea.
Eu de-o fi să mor
Tu să le spui lor
Ca să mă îngraope 
Pe aici pe-aproape
În spatele stânii
ca să-mi aud câinii.
Mioriţa mea, voi dacă-ţi vedea
Pe măicuţa mea.
Să-i spuneţi curat
Că m-am însurat
C-o fată de crai
Pe-o gură de rai.