1.
Atunci când David lăuda,vazduhu-ntreg se bucura
Căci pacea din înalt venea în inimi 
În acorduri calde, sunet lin, prindea contur al său cânt divin 
Un vesnic dar puternic, Aleluia ! 

R: Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia! 

2. Credinţa Lui nu se-asemăna, cu al nimănui altcineva 
Şi totuşi a gustat din rodul vinei 
Cu duh zdrobit, adânc plecat, cu suflet trist, gândul zbuciumat 
Şi-au strâns puteri să cânte: Aleluia! 

3. Dumnezeu e neschimbat, şi vrednic de-a fi lăudat 
Când sufletul surâde sau când plânge 
Când [bad word] i drept şi e luminat, când [bad word] i greu şi-ntunecat 
demn să I se cânte Aleluia.